SIS este format dintr-un sistem central denumit C.SIS (localizat la Strasbourg) şi componentele nationale ale acestuia denumite N.SIS, existente în mod obligatoriu în toate statele membre Schengen. Sistemul central C.SIS asigurã faptul cã fişierele de date ale sectiunilor nationale N.SIS sunt identice, prin transmiterea on-line a informatiilor. În C.SIS vor figura semnalãrile de persoane şi de obiecte, în mãsura în care intereseazã toate statele membre Schengen şi nu va contine alte date decât cele mentionate în CAAS. Sistemul permite schimbul de informatii suplimentare între statele membre prin intermediul birourilor SIRENE nationale şi sistemului central C.SIS. Franta se ocupã de gestionarea sediului central de la Strasbourg. SIS 1+ foloseşte reteaua SISNET pentru care se colecteazã contributii de la toate statele membre participante. Sistemul trebuia sã debuteze în 1992, dar a fost lansat efectiv la 26 martie 1995 cu Belgia, Franta, Germania, Luxemburg, Olanda, Portugalia şi Spania. La 26 octombrie 1997, Italia se conecteazã la SIS, la 1 decembrie Austria, iar la 8 decembrie Grecia implementeazã teoretic SIS, deşi controalele între aceastã tarã şi restul statelor membre Schengen continuã pânã în 2000. La 26 martie 2000, acestea sunt eliminate. La 25 martie 2001, la SIS se conecteazã şi Danemarca, Suedia, Finlanda, Norvegia şi Islanda. Din punct de vedere tehnic, prima tarã care a realizat sistemul sãu national a fost Austria.